Curtea cneziala a Candestilor

Va povesteam zilele trecute despre Castelul Kendeffy. Ramura Kendeffy s-a desprins din familia nobiliara romaneasca Candea (inregistrata prima oara pe la 1300) dupa ce aceasta a trecut la catolicism în urma ascendenței lor în funcții publice (Kendeffy = fiul lui Kende in maghiara).

Mai jos aveti istoria locului mai pe larg.

Acest ansamblu este bine marcat, se gasesc indicatoare inca din Santamaria Orlea. Cand ajungeti in Rau de Mori tineti drumul spre centrul localitatii si se iveste imediat in dreptul unui pod. Este complet abandonat, nu sunt garduri, nu e nimeni de paza. Pasiti cu grija totusi, constructia este instabila. Noi l-am lasat pe Tudor cu bunicii cat ne-am cocotat pe acolo. 

Si capela de peste drum.

Se pastreaza foarte bine incaperea de la subsol. Dragos a intrat inauntru si a observat ceva tentative de a trage cabluri. De altfel, urme de intrerupatoare se gasesc si pe alti pereti de la etajul unul. Si chiar ceva urme de vopsea. Constructiile dateaza din diverse perioade (secolul XIV-XVI) dar nu am aflat cine/in ce context a incercat conectarea lor la curent.

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si celelalte obiective vizitate in acceeasi zi.
Sau alte alte obiective din Tara Hategului.

Castelul Nopcsa

Asa cum scrie si pe panoul din imaginea de mai jos, baronul Franz Nopcsa a fost un personaj extrem de interesant.

S-a nascut intr-o familie foarte bogata de origine romana care a trebuit sa isi maghiarizeze numele sub dominatia Austro-Ungara. Sora lui a descoperit schelete de dinozaur in zona Hategului ceea ce a starnit curiozitatea tanarului. A plecat cu ele la Viena si uite asa a ajuns sa studieze si sa devina apoi profesor de paleontologie, o stiinta foarte putin cunoscuta la acea vreme. A fost primul de la noi din tara si un autodidact in mare parte.

A fost de asemenea interesat si de Albania, invatandu-i limba, dialectele si cultura. Printr-un concurs de imprejurari a fost un candidat important la tronul Albaniei.

A fost si spion in primul razboi mondial. La sfarsitul razboiului, cand s-a intors in tara, a constatat ca palatul in discutie a fost ocupat de tarani care nu s-au lasat cu una cu doua si l-au cotonogit bine. Nesuferita e istoria asta. Strabunii lui au fost romani maghiarizati mai mult sau mai putin fortat ca sa nu fie persecutati, iar dupa razboi toate averile bogatasilor maghiari au fost confiscate de statul roman.

Prin urmare baronul, acum sarac lipit pamantului, a trebuit sa munceasca pe bune/ pe bani pentru prima data in viata lui. S-a mutat la Viena sa studieze fosilele (dupe ce a vandut Muzeului de Istorie Naturala din Londra toate fosilele de dinozauri romanesti) impreuna cu secretarul si iubitul sau, Bayazid Doda. Si pentru ca a intrat in depresie, si-a impuscat iubitul si apoi s-a sinucis.

Revenind la castel, acum nu arata prea bine, cum era de asteptat. Dar agentul de paza ne-a zis ca ar fi niste fonduri norvegiene (?) si il vor reface. De altfel, toata cladirea era inconjurata cu panouri tepene de protectie si toate pozele sunt trase peste gard. :) Ar fi trebuit sa arate cam asa:

Daca va apucati sa cautati palatul in Sacel, trebuie sa aveti putintica rabdare. Indicatoare nu sunt iar noi ne-am plimbat de vreo 2 ori dus-intors pana am gasit pe cineva sa ne indrume exact. Se pare ca nici locuitorii nu stiu asa bine ce se gaseste la ei in sat. Cum intrati in Sacel dinspre Santamaria Orlea, la prima oglinda rutiera faceti strans stanga (strada figureaza ca DJ63), treceti podul si meeergeti inainte pana gasiti castelul pe dreapta. Teoretic nu aveti voie sa intrati nici in curte dar daca rugati frumos agentul de paza (frumooos, da? ) va lasa sa aruncati o privire.

Find the bear :)

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si celelalte obiective vizitate in acceeasi zi.
Sau alte alte obiective din Tara Hategului.

Castelul Kendeffy

O constructie foarte frumoasa, in stil baroc si ulterior neogotic ce a rezistat cel mai bine printre alte cladiri similare. A fost ridicat in 1782, nationalizat in 1946 si transformat in hotel dupa 1982 pana relativ recent.

Poarta castelului apare imediat cum intri pe drumul spre Rau de Mori via Sacel pornind din Santamaria Orlea. E un gard mare cu un afis pe care scrie "Intrarea interzisa. Caine rau." Dar la vreo 30 metri dupa colt e o doar o bariera care pare ca duce catre curtea din spate. Panoul cu avertisment se repeta. 

Eu si Ursul gandim ca e pusa de pacaleala treaba cu patrupedul de paza asa ca ne aventuram. Liniste si pace, facem cateva poze. Ar fi trebuit sa fie acolo o gradina englezeasca dar care a disparut cu totul intre timp, pierduta intre boscheti. In fata castelului (ce se vedea de la poarta principala) nu mai mergem pentru ca erau prea multi copaci si nu se incadra poza.

Iesim inapoi la bariera unde ne asteptau copilul si socrii si mergem iar la poarta in speranta ca zarim pe cineva care ne-ar putea lasa sa aruncam o privire inauntru. Printre copaci vad o usa deschisa. Mai ca ma pregateam sa strig cand brusc se iveste un cap de dog argentinian. Se uita calm fix la noi. Ma ia cu palpitatii realizand ca, cu 5 minute inainte, ma aflam la 15 metri distanta de acea usa, fara niciun gard intre noi.

Asadar, va sfatuiesc sa nu ignorati pancarta si sa admirati castelul de la distanta.

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si celelalte obiective vizitate in acceeasi zi.
Sau alte alte obiective din Tara Hategului.

Cetatea si Manastirea Colt

Se afla in satul Suseni de Rau de Mori, la drumul principal. Intai se vede bisericuta de piatra, mica, renovata si functionala, plasata pe marginea dealului cum vii dinspre Rau de Mori in dreapta. Citim panoul cu informatii si apoi urcam treptele pana la ea. Curtea arata foarte ingrijit si te simti chiar bine intr-un asezamant monahal asa modest.

Abia de acolo zarim si cetatea Colt care se afla in varful dealului de vizavi. Exista poteca pana acolo dar noi am fi intarziat prea mult, ploua iar obiectivul nu promitea prea mult fiind complet ruina. Ce este important la aceasta cetate e ca ar fi servit ca inspiratie lui Jules Verne cand a scris "Castelul din Carpati".

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si celelalte obiective vizitate in acceeasi zi.

Excursie castele Tara Hategului

Astazi va propun putina balaureala. Tara Hategului este plina si de cetati si de castele ale vechilor cneji romani, majoritatea in stare foarte proasta dar inca spectaculoase. Daca nu va deranjeaza sa calcati printre daramaturi sau sa faceti putina incalcare de proprietate privata, aceasta aventura poate sa va placa maxim :)

Excursia este scurta (punctul cel mai indepartat e la 25 minute de Hateg cu masina) si in linie dreapta. La pranz eram cu Tudor acasa la masa si la culcare.

Asadar, avem:

• Santamaria Orlea: Castelul Kendeffy 
• Sacel: Castelul Nopcsa
• Sanpetru: Muzeul dinozaurilor pitici (optional)

• Rau de Mori: Curtea cneziala a Candestilor

• Suseni de Rau de Mori: Cetatea si Manastirea Colt.

Am pus link cu postare separata pentru fiecare sa am o evidenta mai stricta a fiecarui loc in parte.

Spor la boschetarit!

Daca v-a placut acest post poate v-ar interesa si alte obiective din Tara Hategului.

Casa de vacanta Anna Hateg

Concediul nostru ne-a (re)adus pana in Tara Hategului, pentru a-i descoperi si alte frumuseti.

Ca intotdeauna, cazarea ne-o alegem de pe Turistinfo.ro pentru ca mi se pare cel mai bine organizat site, preturile sunt la vedere si au o multime de poze. Exceptand rezervarea de saptamana trecuta de la Sovata (vila pe care nici nu o s-o mentionez), toate locatiile au corespuns descrierii.

Nu a trebuit sa caut foarte mult cazare pe zona Hategului (ordonand dupa pret) ca mi-a sarit imediat in ochi Casa de vacanta Anna. Din curte se vede marginea padurii (nu are vecini in dreapta), un deal cu o faneata si cateva oi ce zdrangane din clopotei, iar gradina este maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare si plina de pomi fructiferi. Acesta a fost criteriul cel mai important, ca doar suntem bucuresteni ingropati de asfalt. Apoi a contat si pretul: 80 lei/camera in cursul saptamanii, 90 lei/ camera in weekend.

Casuta are doar doua dormitoare si o sufragerie deci e excelenta pentru o familie (noi suntem aici si cu socrii). Tudor se bucura din plin de gradina, de trambulina uriasa, de casuta de copii, de balansoar si de hamac. Noi ne bucuram de el si de cele doua zone cu mese, in curtea din fata si in cea din spate, la livada.

Am si gatit, bucataria este foarte bine dotata, inca un avantaj pentru copii. Si totul e renovat cu bun gust, ceea ce e chiar uimitor la cate pensiuni kitchioase am gasit. :)

Este de departe cea mai reusita cazare a noastra la acest pret si o recomand din tot sufletul. Gazdele nu locuiesc aici, au fost foarte discrete si ne-au dat acces la masina de spalat (nu a fost cazul) din anexa  din spate si s-au oferit chiar sa ne imprumute bicicletele personale pentru plimbare.

Locatia e in centrul a numeroase obiective turistice:

- manastirea Prislop la 10 km
- castelul Corvinestilor din Hunedoara la 10 km

- cetatea din Deva

- parcul National Retezat - rezervatia de zimbri la 3 km- biserica Sfantul Nicolae din Densus (sec XIII) la 14 km, - manastirea si Cetatea Colt
- Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa la 15 km
- Geoparcul dinozaurilor
- Castelul Kendeffy din Santamaria Orlea 


Adresa Casa Anna: Hateg, str. Hunedoarei, nr. 81
Tel: 0740 310 120
Pret: 80 lei/camera in cursul saptamanii, 90 lei/ camera in weekend

Cateva poze, inainte si in timpul ploii. :)

Aici puteti vedea cateva locuri vizitate de noi in Tara Hategului.

Manastirea Prislop

Atentie! Urmeaza un post laic!

Una dintre cele mai cautate manastiri la ora actuala. Locul de odihna al brandului nr 1 al tarii noastre in ziua de azi: Arsenie Boca. Nu puteam rata un obiectiv de asemenea importanta.

Ma asteptam sa gasesc multa lume. Dar nu ma asteptam sa gasesc genul acela de lume si de industrie dezvoltata in jurul manastirii.

Sa incep cu afacerile. Cica trebuie sa duci flori la mormantul lui Arsenie Boca, motiv pentru care tot drumul, din toate partile, pe multi kilometri, e presarat cu florarii. Numai ghivece. Caci rezista mai mult si dupa ce au fost depuse la mormant sunt revandute la magazine (barfe pe surse).

In apropierea manastirii incep sa apara cosmeliile mai mult sau mai putin improvizate care vand postere, brelocuri si mai stiu eu ce cu A.B. Apoi si mai aproape sunt comerciantii ambulanti care vand acelasi lucru din portbagaj, de la un colt, din papornita. Brusc isi iau o fata pioasa cand te apropii de ei.

Dar sa ziceam ca ai trecut de acest purgatoriu, unde esti ispitit mai ceva ca in Marele Bazar din Istanbul. Si ai ajuns la poarta. Musai sa porti fusta peste genunchi daca esti fata sau pantaloni lungi daca esti baiat. Daca nu ai fost foarte inspirat in materie de moda in ziua respectiva ai un maldar de tzoale cu care te poti acoperi pentru a parea un crestin cuviincios.

S-a construit enorm la Prislop. Pe vremea lui AB era doar o bisericuta mica de piatra si o clopotnita. Acum e ditamai complexul. Case, case, case. Urca firma pan' la cer. Santierul e inca in desfasurare, e mult mult pamant batatorit si plin de praf.

Bisericuta veche era inchisa. Ne-am resemnat asezandu-ne la coada la A.B. Am asteptat "doar" 25 minute (am ajuns pe la 7 seara si nu parea ca se inchide la non-stop prea curand), timp in care a trebuit sa ii citesc unui Tudor plictisit toate literele/numele de pe crucile de langa gard si am urmarit maicutele cum luau ghivecele si le sortau.

Poze nu am facut ca nu m-am simtit inspirata. L-am pozat doar pe Tudor chinuindu-se sa urce singur dupa ce coborasem sa vedem grota unui pustnic (la 5 minute mai sus de mormantul lui AB).

Apoi sa vorbim despre oameni. 35% credinciosii tipici, 20% ca noi. Restul, pirande cu poale lungi multicolore si parpanghei cu palarie si pantofi cu varf de rata; Baieti pompati la sala plini de tatuaje, ghiuluri, deranjati ca nu se canta manele in loc de slujba, De-aia care ar sari la bataie numai daca te uiti la ei. As minti daca as zice ca am vazut prea multe pitzipoance. Erau doar cateva. Pe mine numerosii crestini romi m-au nedumerit.

Daca sunteti totusi in zona si ajungeti si la manastire, aveti in vedere ca pret de cativa kilometri drumul e foarte ingust (cam cat o banda si jumatate) si foarte circulat. Si sa vezi acolo spurcaciuni in minte si pe buze cand raman autocarele blocate in curba.

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si alte alte obiective din Tara Hategului.