Cetatea Alba Iulia

Cetatea Alba Carolina a fost revelatia vacantei noastre de vara. Cand fusesem ultima oara, situl era inchis pentru renovare asa ca ne-am bucurat din plin de noutatea locului. De altfel, in fiecare excursie gasim un pretext sa lasam ceva nevizitat pentru a nu ne plictisi cand trecem iar prin zona.

M-am simtit ca un turist intr-o tara straina. Locul e enorm, aparte in peisajul romanesc, foarte bine organizat dpdv turistic. Iti trebuie macar jumatate de zi pentru a-i descoperi toate secretele. Noi am fost foarte pe fuga pentru ca nu trebuia sa depasim ora de somn a lui Tudor si 3 ore ni s-au parut insuficiente.

Neaparat sa fiti la ora 12 in piata de langa Biserica Catolica pentru a vedea schimbarea garzii. In weekend e program special si se trage si cu tunul. Si sa luati bilet pentru vizitarea zidurilor cetatii. Sunt mai multe intrari, biletul (15 lei)  e valabil pentru toata zona. Fiind atat de mare, puteti chiar inchiria masinute/biciclete. O sa treceti peste poduri, cobori prin tunele, relaxa pe banci in gradina verde din spatele hotelului medieval.

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si alte alte obiective din Transilvania.

Castelul Corvinilor / Corvinestilor / Huniazilor

Cel mai cel castel. Poate cel mai important obiectiv turistic din Translivania. Desi mi-a placut la fel de mult si recent renovata cetate de la Alba-Iulia.

Am vizitat de multe ori Castelul Corvinestilor dar de data aceasta au fost deschise publicului incaperi si aripi noi. Asa ca a fost la fel de palpitant ca prima data. :)

Nu as vrea sa intru in detalii privind istoria locului fiind foarte cunoscut, dar, daca nu ati ajuns inca pana aici va recomand din suflet sa o faceti. Este o destinatie in sine. Restul obiectivelor turistice sunt doar bonus. :)

Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si alte alte obiective din Transilvania.

Palatul Cantacuzino Floresti sau Micul Trianon

Alta comoara sedusa si abandonata pe plaiuri natale, palatul Micul Trianon, serveste astazi drept decor pentru eliberarile crepusculare de hormoni ale junilor nurlii, ei gelati, ele cu sutienul turcoaz la vedere, din satul Floresti, la vreo 10 km de Ploiesti.

A apartinut lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut si sub numele de Nababul, acelasi care a construit si palatul cunoscut astazi sub numele de Muzeul George Enescu din Bucuresti (desi nu a fost niciodata locuit de acesta din urma).

Insa Nababul a murit cand copia de dimensiuni mai reduse a palatului Micul Trianon de la Versailles era aproape terminata. Mostenitorii dezinteresati, regimurile politice ulterioare si satenii ciorditori au adus cladirea la starea in care se afla acum.

Pozele sunt mai vechi, acum cladirea este inconjurata de gard si se incearca un fel de conservare pana se gasesc niste fonduri. Din 2014 aici se tine concursul hipic Karpatia Horse Trials, un eveniment foarte frumos si bine organizat, care incearca sa readuca in atentie frumusetea acestui monument istoric.






Daca ti-a placut acest loc, vezi si ce altceva ai mai putea vizita in Muntenia.

Karpatia Horse Trials

Anul trecut ne-am bucurat de prima editie a unui concurs/spectacol hipic care speram sa existe mult timp de acum incolo. Karpatia Horse Trials are loc anul acesta intre 9-11 octombrie la Floresti, pe domeniul superbului palat Trianon. Trei zile pline de evenimente, organizare excelenta, piele de gaina si buna dispozitie pentru toata familia. Mai multe detalii gasiti pe pagina oficiala.

Daca ti-a placut acest loc, vezi si ce altceva ai mai putea vizita in Muntenia.

Cascada Tamina

Pentru ca nu apucasem inca sa iesim cu Tudor pe munte pe picioarele lui, am testat drumetia pe un traseu scurt si lenes ce promitea o surpriza picanta la final. Cascada Tamina (cel putin la fel de spectaculoasa precum Canionul 7 Scari) a fost destinatia noastra de duminica aceasta, alaturi de o alta familie cu un baietel de 4 ani.

Intrarea pe traseu este dupa iesirea din Timisul de Sus, pe dreapta, imediat dupa o parcare lunga, unde se si lasa masina. Apoi se trece podul pe la bariera si se urmeaza marcajul banda albastra. Dureaza cam o ora si jumatate de mers foarte lejer pe poteca lata si clara, pe drumul forestier sau direct prin padure.

Aceea este parcarea unde se lasa masina (daca este aglomerat in fata barierei). Poza este facuta la intoarcere.

Acesta este drumul de acces la cascada.

Ajunsi la panoul care semnalizeaza cascada, se coboara o bucata mai alunecoasa prin dreapta, pe la baza peretelui.

Tudor si-a facut siesta pe drum :)

 Apoi dai brusc de rau si te intrebi unde e cascada. E ascunsa bine dupa un perete in stanga ca sa pastreze misterul pana la final. 

 Traversarea canionului nu dureaza mult dar necesita multa atentie, mai ales cand e vorba de copii, caci scarile pot fi alunecoase. Atentie cand alegeti sa vizitati cascada, daca a plouat sau e primavara debitul poate fi mare si sa nu mai vreti sa traversati. Nu am reusit sa fac prea multe poze in canion pentru ca nu am avut lumina suficient de buna. Si pentru ca nu am avut rabdare. Si ca sa nu va stric surpriza. :)

Nu stiu cum s-a facut dar toata lumea pe care am intalnit-o pe drum era insotita de copii. Ma bucur sa ii vad din ce in ce mai des. Va invit sa faceti acelasi lucru. Weekendul viitor e liber? :)