Una dintre cele mai cautate manastiri la ora actuala. Locul de odihna al brandului nr 1 al tarii noastre in ziua de azi: Arsenie Boca. Nu puteam rata un obiectiv de asemenea importanta.
Ma asteptam sa gasesc multa lume. Dar nu ma asteptam sa gasesc genul acela de lume si de industrie dezvoltata in jurul manastirii.
Sa incep cu afacerile. Cica trebuie sa duci flori la mormantul lui Arsenie Boca, motiv pentru care tot drumul, din toate partile, pe multi kilometri, e presarat cu florarii. Numai ghivece. Caci rezista mai mult si dupa ce au fost depuse la mormant sunt revandute la magazine (barfe pe surse).
In apropierea manastirii incep sa apara cosmeliile mai mult sau mai putin improvizate care vand postere, brelocuri si mai stiu eu ce cu A.B. Apoi si mai aproape sunt comerciantii ambulanti care vand acelasi lucru din portbagaj, de la un colt, din papornita. Brusc isi iau o fata pioasa cand te apropii de ei.
Dar sa ziceam ca ai trecut de acest purgatoriu, unde esti ispitit mai ceva ca in Marele Bazar din Istanbul. Si ai ajuns la poarta. Musai sa porti fusta peste genunchi daca esti fata sau pantaloni lungi daca esti baiat. Daca nu ai fost foarte inspirat in materie de moda in ziua respectiva ai un maldar de tzoale cu care te poti acoperi pentru a parea un crestin cuviincios.
S-a construit enorm la Prislop. Pe vremea lui AB era doar o bisericuta mica de piatra si o clopotnita. Acum e ditamai complexul. Case, case, case. Urca firma pan' la cer. Santierul e inca in desfasurare, e mult mult pamant batatorit si plin de praf.
Bisericuta veche era inchisa. Ne-am resemnat asezandu-ne la coada la A.B. Am asteptat "doar" 25 minute (am ajuns pe la 7 seara si nu parea ca se inchide la non-stop prea curand), timp in care a trebuit sa ii citesc unui Tudor plictisit toate literele/numele de pe crucile de langa gard si am urmarit maicutele cum luau ghivecele si le sortau.
Poze nu am facut ca nu m-am simtit inspirata. L-am pozat doar pe Tudor chinuindu-se sa urce singur dupa ce coborasem sa vedem grota unui pustnic (la 5 minute mai sus de mormantul lui AB).
Apoi sa vorbim despre oameni. 35% credinciosii tipici, 20% ca noi. Restul, pirande cu poale lungi multicolore si parpanghei cu palarie si pantofi cu varf de rata; Baieti pompati la sala plini de tatuaje, ghiuluri, deranjati ca nu se canta manele in loc de slujba, De-aia care ar sari la bataie numai daca te uiti la ei. As minti daca as zice ca am vazut prea multe pitzipoance. Erau doar cateva. Pe mine numerosii crestini romi m-au nedumerit.
Daca sunteti totusi in zona si ajungeti si la manastire, aveti in vedere ca pret de cativa kilometri drumul e foarte ingust (cam cat o banda si jumatate) si foarte circulat. Si sa vezi acolo spurcaciuni in minte si pe buze cand raman autocarele blocate in curba.
Daca v-a placut acest post, v-ar putea interesa si alte alte obiective din Tara Hategului.
No comments:
Post a Comment